11	C[, iat[, iarna a trecut
	\i ploile s’au dus, au încetat
12	\i florile se-arat[ pe p[mânt
	\i-i vremea de plivit
	\i-auzi cum turtureaua gângure\te
	jos, în livada noastr[;
13	smochinul odr[sle\te muguri vii,
	dau viile în floare \i’n mireasm[;
	ridic[-te, iubita mea, \i vino,
	frumoasa mea, tu, porumbi@a mea,
	ridic[-te \i vino!
14	Porumba mea, ascuns[’n cuta stâncii,
	în taina unui zid cu’nt[rituri,
	arat[-mi fa@a ta
	\i f[-m[ glasul t[u s[ @i-l aud,
	c[ dulce-i glasul t[u
	\i fa@a ta-i frumoas[!”

15	(Ah, prinde@i-ne vulpile,
	pe cele mici, care ne stric[ viile,
	c[ci viile’nfloresc!)d

16	— Iubitul meu e-al meu, eu sunt a lui.
	El turma lui \i-o pa\te printre crini.

17	’Nainte ca amurgul s[ adie
	\i umbrele pe zare s[ se’ncline,
	întoarce-te, iubite,
	\i fii asemeni unui c[prior,
	tu, pui de cerb al mun@ilor rotunzi!