adreseze lui Dumnezeu ca unui amant:

		S[ contempl[m, Iubite,
		pe culmi, în frumuse@ea ta aleas[,
		fântâni neprih[nite...

	Poetul urmeaz[ îndeaproape modelul Cânt[rii Cânt[rilor, uneori pân[ aproape de calchiere:

		O, voi crânguri îndesite,
		de Cel-Iubit cu mâna-i sem[nate,
		o, voi paji\ti înverzite,
		\i de flori împestri@ate,
		spune@i-mi, n’a trecut pe-aicea poate?

	Solomon introduce floarea vi@ei de vie ca metafor[ pentru neprih[nirea Miresei:

		Ah, prinde@i-ne vulpile,
		pe cele mici, care ne stric[ viile,
		c[ci viile-nfloresc!		                       (2, 15)

	La rândul s[u, ascetul carmelitan exclam[:

		Fie vulpile vânate,
		c-a dat în floare vi@a pe tulpin[!, 

	pentru ca, în cele din urm[, inima îndr[gostit[ s[ i se d[ruiasc[ Iubitului întru candoarea nup@iilor mistice:

		Uitându-mi de-ale mele,
		spre Cel-Iubit plecatu-m’am, r[pit[,
		\i’n juru-mi toate cele
		pieir[’ntr’o clipit[
		sub crinii albi, pe unde nu-i ispit[