cu precizie vedeniile \i profe@iile — ]\i ignor[ suveranii ]n slujba c[rora, totu\i, se afl[. 
	Se pare ]ns[ c[ Daniel nu cunoa\te nici istoria propriului s[u popor, \i nici cel pu@in propria sa biografie. Cartea sa ]ncepe prin a afirma c[ „]n anul al treilea al domniei lui Ioiachim, regele lui Iuda, a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, la Ierusalim \i l-a ]mpresurat”. Din acela\i capitol reiese c[ el, autorul, a fost luat captiv ]n urma acestei ]mpresur[ri, odat[ cu prinderea \i deportarea regelui. Se \tie ]ns[ c[ Ioiachim a domnit ]ntre 609 \i 587, ceea ce ]nseamn[ c[ anul s[u cel de al treilea era 606. Or, ]n acest an nu s’a petrecut nici un asediu asupra Ierusalimului \i nici nu s’au f[cut deport[ri. Mai mult, Nabucodonosor nu a ajuns la Ierusalim dec_t ]n anul 597, c_nd, ]ntr’adev[r, l-a asediat, l-a cucerit, l-a d[r_mat, iar pe rege l-a f[cut prizonier spre a fi deportat laolalt[ cu miile de iudei (printre care, desigur, \i t_n[rul Daniel). E peste putin@[ de admis c[ chiar un om simplu — chiar un prost[nac —, necum un c[rturar, nu @ine minte un moment absolut crucial din propria sa via@[. 
	Daniel proiecteaz[ istoria \i prin mijlocirea unor numere profetice. Dac[ ]ns[ Ieremia (pe care Daniel ]l citise) s’a dovedit foarte aproape de adev[r, prezic_nd captivitatea babilonic[ pe o durat[ de \aptezeci de ani (Ir 25, 11), autorul nostru evalueaz[ timpuri apocaliptice printr’o seam[ de cifre menite s[-i descurajeze chiar pe cei mai iscusi@i cabali\ti. 
	Daniel \i-a scris cartea ]n dou[ limbi: ebraic[ \i aramaic[. Nu e de mirare c[ un om ca el, instruit la curtea regal[, le cuno\tea perfect pe am_ndou[ \i c[, mai ales ]n condi@iile exilului, folosea \i o alt[ limb[ pe l_ng[ cea matern[. Un autor de acest fel (un Mircea Eliade sau un Vintil[ Horia) ]\i poate scrie o carte ]ntr’o limb[ \i o carte ]n alta, dar nu una \i aceea\i ]n dou[ sau  mai  multe.  Or, pe  capitole  \i