\i i-am întrecut pe to@i cei de dinaintea mea
	în Ierusalim;
	dar \i în@elepciunea cu mine a fostc.
10	Din tot ceea ce ochii mi-au poftit,
	nimic n’am alungat de dinainte-le,
	iar inima nu mi-am oprit-o de la nici o 	desf[tare,
	c[ci inima mi s’a desf[tat în toat[ truda mea,
	\i din toat[ truda mea aceasta mi-a fost partea.
11	|i am c[utat eu spre toate lucrurile mele
	pe care mâinile mele le-au f[cut,
	\i spre osteneala pe care m’am ostenit s’o fac,
	\i, iat[, toate sunt de\ert[ciune \i vânare de vânt
	\i nici un câ\tig nu se afl[ sub soare.
12	|i am c[utat eu s[ v[d în@elepciunea 
	\i r[t[cirea \i nebunia;
	c[ci cine este omul care va urma sfatul
	în tot ceea ce poate face pentru el?
13	|i am v[zut c[ în@elepciunea covâr\e\te nebunia
	a\a cum lumina covâr\e\te întunericul.

14	În@eleptul î\i are ochii în cap,
	dar nemintosul umbl[ în întuneric;
	\i am priceput — chiar eu am priceput —
	c[ unul \i acela\i faptd li se poate întâmpla 	tuturor.
15	|i am zis în inima mea:
	— Precum un fapt i se întâmpl[ celui nebun,
	a\a mi se va întâmpla \i mie;
	\i, atunci, de ce m’am mai ostenit?
	|i am mai gr[it în inima mea:
     —De vreme ce nebunul vorbe\te din prisosul lui,
	înseamn[ c[ \i aceasta-i tot de\ert[ciune.
16	C[ci amintirea în@eleptului al[turi de nebun nu 	se va întâmpla vreodat[,
	de vreme ce în viitor pe toate le va acoperi