Literal: „o femeie a desfr_n[rii”, expresie cu totul neobi\nuit[ ]n V. T. Poate fi vorba de: 1) o fost[ desfr_nat[, care a ]ncetat s[ mai fie, dar ]n fiin@a c[reia a r[mas, virtual, morbul desfr_n[rii; 2) o prostituat[ sacr[ (vezi Dt 23, 17 \i nota), a c[rei desfr_nare e parte din ritualul ]nchin[rii la idoli (ceea ce ar fi mai aproape de sensul simbolului); 3) o femeie a c[rei mam[ a fost prostituat[. }n toate cazurile, se prezum[ c[ morbul desfr_ului matern trece \i ]n copii. E cunoscut simbolul desfr_n[rii sau al adulterului pentru repetata infidelitate a fiilor lui Israel fa@[ de Dumnezeu, cu Care f[cuser[ un leg[m_nt marital. 
= Prin aceea c[ s’a ]ndep[rtat de Domnul. 
Izreel = („Dumnezeu seam[n[”) este \i numele locului ]n care Iehu a omor_t-o pe regina Izabela \i pe urma\ii lui Ahab (4 Rg 9 \i 10). Evident, numele fiilor lui Osea, poruncite de Domnul, sunt simbolice. 
Vechea f[g[duin@[ dat[ de Dumnezeu lui Israel (Fc 32, 12). 
Poemul de mai jos trebuie citit ]n cheia simbolic[: Dumnezeu-so@ — Israel-so@ie. Tonurile aspre se topesc ]ntr’un final optimist. 
E posibil ca prin „desfr_u” \i „adulter” s[ se ]n@eleag[ aici semnele \i tatuajele idolatrilor. 
Repetatul accent al posesiei va fi r[sturnat ]n v. 10. 
Dorin@a desfr_natei de a se ]ntoarce la so@ul ei nu este o expresie a c[in@ei, ci a poftei de trai mai bun.
Acor: vale din apropierea Ierihonului. Fost[ c_ndva o „vale a nenorocirii”, ea a devenit, cu timpul, o „vale a speran@ei”. 
„Umilin@a” de odinioar[ nu era altceva dec_t bucuria de a recunoa\te c[ Dumnezeu ]i este Creator, St[p_n \i C[l[uz[. 
„Baalim”: probabil, un nume de r[sf[@ al lui Baal \i al reprezent[rilor lui plastice. 
„Izreel” este acum simbolul noului Israel. }n perspectiv[ profetic[, „Noul Israel” este Biserica lui Hristos. 
„Urim” (al[turi de Tumim): cuv_nt sau gem[ sau zar cusut ]n ve\m_ntul marelui preot, prin care acesta primea anumite r[spunsuri de la Dumnezeu (vezi notele de la I\ 28, 26-30 \i Nm 27, 21).
Nu este singurul loc, ]n literatura profetic[, unde clerul, ca tagm[, devine obiectul mustr[rilor lui Dumnezeu pentru vina de a-\i fi uitat misiunea \i de a practica n[ravuri ur_te (Ir 2, 8; 6, 13; Mi 3, 11; Sof 3, 4; Mal 1, 6; 2, 9). Derutat de propriii s[i preo@i, poporul lui Israel (care posed[ o „preo@ie ]mp[r[teasc[” (I\ 19, 6), devine el ]nsu\i asemenea unui preot contestat. 
„Maic[-ta”: dup[ toate probabilit[@ile, preo@ii \i profe@ii la un loc (dat fiind c[, uneori, chiar \i profe@ii \i-au neglijat sau pervertit misiunea — vezi Ir 23, 13-32). 
Literal: „c[ile”. 
Aici poate fi vorba nu numai, metaforic, de ]nchinarea la idoli, ci \i de „prostitu@ia sacr[”, prin care idolatrii credeau c[-\i ]ndreapt[ via@a. 
Aici e vorba de unele practici magice (inclusiv folosirea unor baghete de lemn) prin care erau consulta@i zeii. 
Desfr_ul, ca metafor[ pentru idolatrie, nu mai este o particularitate a c_torva, de vreme ce a devenit un r[u generalizat: perverti@ii au devenit totuna cu perver\ii. 
Ghilgal \i Bet-Aven: locuri ale unor practici idolatre. 
Un nou avertisment pentru trei categorii de responsabili morali: preo@ii, profe@ii (sub]n@ele\i, prin context, ca „fiii lui Israel”), membrii \i curtenii casei regale. 
skopía = ]n general: „loc de observa@ie”, „v_rf de munte”; ]n particular: „turn de veghere” (sau de observa@ie) = loc privilegiat al celor ce pretind c[ ]ndrumeaz[ poporul, pe care ]ns[ ei ]l folosesc ca  s[-\i arunce asupra poporului plasele lor am[gitoare. 
„... duhul desfr_n[rii”: idolatria devenit[ viciu l[untric, fie printr’o practic[ ]ndelungat[, fie prin transmiterea de la mam[ a ]nclina@iei spre ]nchinarea la idoli (vezi nota de la 1, 2). 
Vor merge cu obi\nuitele animale de jertf[. 
= Bastarzi: copiii ca fruct al desfr_n[rii. 
= Cei ce mut[, prin for@[, abuz sau fraud[, pietrele de hotar. 
Du\manul trebuie ]nvins \i st[p_nit, dar nu asuprit, c[ci asuprirea e ]mpotriva dreptelor judec[@i ale omeniei. Pentru acest mare p[cat va fi pedepsit, de pild[, Nabucodonosor, de\i el ]i robise pe Israeli@i printr’un mandat divin. 
Aluzie la sabia trimis[ de Ahaz lui Tiglatfalasar, relatat[ ]n 4 Rg 16, 7. 
Pref[cuta poc[in@[ nu va dura dec_t trei zile, c[ci Israel e gr[bit s[-L mint[ pe Domnul. 
Verset celebru, citat de Iisus ca exprim_nd propria Sa voin@[ (Mt 9, 13; 12, 7); citatul e conform Septuagintei. T. M.: „Credincio\ie (fidelitate) vreau, iar nu jertf[”. 
Galaad: cetate situat[ pe platoul cu acela\i nume, ]n Transiordania de ast[zi. 
Sichem: veche cetate, ca la cincizeci de kilometri nord de Ierusalim. 
Dup[ unii exege@i, Israel \i Efraim se afl[ aici ]n paralelism sinonimic, ei alc[tuind astfel un singur subiect. 
Samaria: regatul de nord. 
Metafor[ dur[ pentru concupiscen@a moral[ a celor ce L-au tr[dat pe Domnul spre a se ]nchina la idoli. Aluatul e un simbol al corup@iei spirituale, a\a cum va fi folosit, uneori, de Iisus (Mt 16, 6; Mc 8, 15; Lc 12, 1). 
}n secven@e repezi, t[ioase, de abia @in_nd pasul cu gramatica, profetul ]nf[@i\eaz[ deruta moral[, politic[ \i militar[ a regatului Israel de sub domnia unor suverani dec[zu@i. 
Porumbi@a’n c[lduri, care zboar[ de colo-colo, bezmetic[, f[r[ s[ \tie ce vrea, e simbolul anarhiei politice a lui Israel, care penduleaz[ ]ntre Egipt \i Asiria. 
}n acela\i stil eliptic, abrupt, propriu lui Osea, Dumnezeu }\i anun@[ prezen@a pedepsitoare. „Vultur”: pas[re de prad[. „Casa Domnului” (aici): Palestina. 
Con\tiin@a pervertit[ consider[ c[ binele ]i este du\man. 
= Vi@elul-idol, c[ruia i se aduceau jertfe. „Samaria”: regatul Israel. 
„M[lur[”: boabe de gr_u degradate, nes[n[toase. 
}n\elarea de sine poate merge p_n[ ]ntr’acolo ]nc_t propria ta prosperitate ]@i devine potrivnic[. 
„... lor”: Asirienilor, care n’au vrut altceva dec_t s[ primeasc[ daruri slugarnice. 
„... altarele” de pe care li se aduceau idolilor jertfe. 
„... vetre idole\ti”: a\ez[minte de care vorbe\te \i Iezechiel (6, 4, 6). 
Recolta nu e altceva dec_t plata pe care Israel o prime\te ]n schimbul desfr_n[rii sale idolatre cu baalii. 
Chiar dac[ Israel ]\i mai aminte\te c[, pe l_ng[ cultul idolatru, trebuie s[-I aduc[ unele jertfe \i lui Dumnezeu, acestea sunt pur formale, lipsite de con@inut. 
E vorba de s[rb[toarea Corturilor, care nu putea fi celebrat[ ]n exil, dat fiind c[ to@i b[rba@ii trebuiau s[ se ]nf[@i\eze ]naintea Domnului (I\ 23, 17). 
Aluzie ironic[ la vechea captivitate egiptean[; dac[ atunci, ]n vremea lui Moise, fiii lui Israel au p[r[sit Egiptul, acum, c_nd ei ]l prefer[, acesta ]i va ]nghi@i. 
pneumatóforos = (]n liter[): „purt[tor de Duh”; ]n semnifica@ie: „inspirat de Dumnezeu”. „Profetul cel ie\it din sine” (]n stare de extaz) se afl[ ]n paralel[ sinonimic[ cu „pneumatoforul”. }n contrast cu contextul, aceste dou[ stihuri pot oferi o foarte fin[ implicare exegetic[: asemenea unui profet, pe care lumea ]l crede nebun \i care ]ndur[ astfel numeroase necazuri, Israel poart[ ]ntr’]nsul o nebunie real[, p[c[toas[, f[r[ s[ \tie ]ns[ c[, ]n forul s[u interior, el e purt[torul unui mesaj divin. 
„Zilele dealului”: aluzie probabil[ la celebr[rile idolatre de pe ]n[l@imi. 
Viciul confisc[ deseori limbajul virtu@ii \i, pervertindu-l, caut[ s[-l pun[ ]n slujba sa; a\a se face c[ un pervers sexual poate deveni „iubit”. }n Biblia lui |erban (1688): „se f[cur[ cei ur_@i (cei vrednici de ur[, n. n.) ca cei ]ndr[gi@i”. 
Cultul lui Baal cerea jertfe umane, ]ndeosebi copii. 
}n Ghilgal s’a ]nceput, prin Saul, regalitatea ]n Israel, (1 Rg 11, 14-15), pe care profetul o consider[ de r[u augur. 
Amenin@are cu stingerea biologic[. 
Idolatria este ]ncurajat[ \i alimentat[ de prosperitatea economic[. Altarele \i st_lpii sunt locuri de jertf[ \i adorare pentru baali. 
Ironie a profetului la adresa unei regalit[@i corupte. 
Samaria: regatul Israel; „vi@elul”: idol baalic. 
Alt[ ironie: vi@elul-idol d[ruit Asirienilor e ]nsu\i Efraim!
„... regele” (ironic): vi@elul. 
Versetul 12 con@ine c_teva principii de ]n@elepciune; unele sintagme („rodire de viea@[”, „lumina cuno\tin@ei”) au intrat ]n cult. 
Aluzia istoric[ nu e prea clar[; e vorba ]ns[ de groz[viile ce se pot ]nt_mpla ]n vreme de r[zboi. 
Ebr.: „din Egipt L-am chemat pe fiul Meu”, a\a cum va fi preluat de Matei (2, 15), raport_ndu-l la Iisus Hristos. Pentru Osea, istoria real[ a Israeli@ilor ]ncepe odat[ cu plecarea lor din Egipt. 
dýnamai (printre altele) = „a crea un sens”, „a avea o semnifica@ie”, Dumnezeu ]i „p[lmuie\te” pe oameni nu spre a-|i ar[ta El puterea asupra lor, biruindu-i, ci spre a-i trezi la realitate, o realitate ]n al c[rei centru Se afl[ }nsu\i El, ]n dimensiunea (sensul) Pedagogului. 
Pendul_nd politic ]ntre Egipt \i Asiria, pe de o parte, iar, pe de alta, blestemat s[ r[t[ceasc[, risipit, printre neamuri, poporul lui Israel e pururea dependent de spa@iul habitatului s[u. Osea folose\te aici un cuv_nt foarte rar: (]n LXX) epikrémamai = „a fi suspendat de”. T. M.: „Poporul Meu e at_rnat de apostazia lui” (OSTY); „Poporul Meu e ag[@at de infidelitatea lui” (BJ); „Poporul Meu! Ei se aga@[ de apostazia lor” (TOB); „Poporul Meu e legat de’ndep[rtarea de Mine” (RSV, cu men@iunea c[ „sensul Textului Ebraic e nesigur”); „Norodul Meu este bolnav de c[derea lui” (GALA); „Poporul Meu este hot[r_t s[ se despart[ de Mine” (edi@iile rom_ne\ti curente). 
„Adma” \i „#eboim”: @inuturi citate ]n Fc 10, 19 ]n aceea\i linie cu Sodoma \i Gomora; de aci, prin tradi@ie, faim[ negativ[. 
Dubl[ conota@ie: Dumnezeu nu va intra ]n cetate a\a cum ]\i face intrarea un cuceritor care mai ]nt_i a nimicit-o; de vreme ce Domnul este, prin excelen@[, Dumnezeul l[untric (vezi stihul precedent), El nu vine „din afar[”. 
Un alt paradox al profetului: Dumnezeu r[cne\te ca un leu, dar copiii S[i, de\i ]nsp[im_nta@i, se adun[ la El; este, ]ntr’un fel, spaima cu care oamenii, la glasul tr_mbi@ei, se vor aduna, ]nvia@i, ]n fa@a Dreptului Judec[tor. 
„... copiii apelor”: cei ce vor veni dinspre apus, dinspre apele Mediteranei. 
apokathístemi = „ a restabili”; „a readuna ceva la starea ini@ial[”; „a restaura”. 
„... v_ntul de r[s[rit”: v_ntul care aducea seceta \i p_rjolea totul; metafor[ pentru invaziile Asirienilor. 
Duplicitate p[guboas[: alian@[ cu Asiria \i nego@ cu Egiptul. 
Aluzie la dou[ fapte ale lui Iacob; acesta a ]ncercat s[-l opreasc[ pe Esau s[ devin[ ]nt_i-n[scut (Fc 25, 26); a biruit ]n lupta sa cu ]ngerul (Fc 32, 24-30). 
Omul nu-\i poate aduce aminte dec_t de cineva pe care l-a cunoscut \i l-a pierdut. Chiar pentru un ateu din na\tere, Dumnezeu este o amintire virtual[. 
Adev[rata apropiere a omului de Dumnezeu nu e o mi\care intermitent[, ci o curgere ne]ncetat[, a\a cum trebuie s[ fie \i rug[ciunea. Chiar \i ]n via@a viitoare, ceea ce numim noi „odihn[” va fi, ]n fapt, o nesf_r\it[ mi\care lin[ ]n nesf_r\irea lui Dumnezeu. 
„Canaan” (aici): nume dispre@uitor pentru Israel. Profetul cunoa\te faptul c[ Iacob (Israel) se ]mbog[@ise prin ]n\el[ciune (Fc 30, 28-43); este \i acesta un mod de oprimare. 
T. M.: „... ca’n zilele }nt_lnirii”. Aluzie probabil[ la „]nt_lnirea” Domnului cu fiii lui Israel la muntele Horeb (I\ 33, 6-23). 
M_inile profe@ilor, care se ridic[’n rug[ciune, se mi\c[ ]n propov[duire \i se’ntind ]n binecuv_ntare, }l prefigureaz[ pe Dumnezeu ]n Iisus Hristos. 
Produs de import, cultul baalilor ]\i avea obiectul tot ]n afar[.
Dumnezeu nu li S’a descoperit Israeli@ilor ]n ipostaza Sa de Creator, ci ]n aceea de Proniator. 
Aceste dou[ stihuri vor fi citate de Sf. Ioan Hrisostom, jubil_nd, ]n noaptea ]nvierii lui Iisus Hristos.