27-28; 13, 46; 14, 3; 26, 26; 28, 31; Rm 15, 15; 2 Co 3, 12; Ef 3, 12; Flp 1, 20; 1 Tes 2, 2; Flm 8; Evr 10, 19. 
	 
  ÎndreptÃÞire
	Ca formã de manifestare administrativ-monarhicã: 
	Îndreptãþirea celui drept faþã de ceilalþi semeni: 3 Rg 8, 32; 2 Par 6, 23; Is 53, 11.
	Îndreptãþirea de a aduna birul: 3 Rg 9, 15.
	Trebuie cerutã ºi dobânditã ca dar de la Domnul: 
	Pentru a dobândi îndreptãþirea se cere mãrturisirea pãcatelor: Is 43, 26.
	Ea vine de la Domnul: Is 45, 25; 50, 8; Ps 18, 9; 50, 4; Tob 3, 5; Rm 3, 4; 8, 30; 8, 33.
	Prin credinþã: Rm 3, 20, 28; 5, 1; Ga 2, 16; 3, 8; 3, 11; 3, 24; 5, 5; Flp 3, 9; Iac 2, 21-22.
	Iubirea celor trecãtoare nu te îndreptãþeºte, nu te izbãveºte: 
	Cel ce iubeºte aurul nu va fi îndreptãþit: Sir 31, 5.
	Hristos — izvorul îndreptãþirii: 
	„Cã’ntru El oricine crede este îndreptãþit”: FA 13, 39.
	„cei ce împlinesc legea, aceia se vor îndreptãþi”: Rm 2, 13.
	Cu harul lui Hristos: Rm 3, 24; 10, 4; 1 Co 6, 11.
	Hristos a înviat pentru îndreptãþirea noastrã: Rm 4, 25. 
	
  Înfiere
	Ca act juridic: 
	Estera a fost înfiatã de cãtre Mardoheu: Est 2, 7.
	Ca lucrare duhovniceascã se realizeazã prin: 
	Duhul înfierii venit prin Hristos: Rm 8, 15; 8, 23.
	Adus oamenilor de la Dumnezeu prin Hristos: Rm 9, 4; Ga 4, 4-5; Ef 1, 5.
	Înfierea noastrã este mãrturisitã de Duhul Sfânt ca deplin realizatã pentru cei care cred ºi plinesc credinþa lucrãtoare: Ga 4, 6.