un refuz de a-i recunoa\te \efului statului ΓÇö \i statului ]nsu\i ΓÇö autoritatea legitim[, \i astfel un proces de con\tiin@[ pur religioas[ se transform[ ]ntrΓÇÖun proces politic de o mare ]ncr_ncenare \i cruzime, care se anun@[ ΓÇö \i va fi ΓÇö de lung[ durat[. Cre\tinii sunt suspecta@i, p_ndi@i, persecuta@i, h[itui@i, v_na@i ca fiarele, t_r_@i ]n tribunale, supu\i la ]ngrozitoare interogatorii \i torturi, condamna@i la moarte, executa@i ]n temni@e \iΓÇÖn arene publice. Unii rezist[ \i devin martiri, al@ii ajung la cap[tul puterilor \i apostaziaz[, al@ii pactizeaz[ cu st[p_nirea \i adopt[ forme acoperite. Oricum, pericolul e puternic \i amenin@[tor.
Unul din cei mai s_ngero\i persecutori ai cre\tinilor este Domi@ian. }i cade victim[ \i Sf_ntul Ioan Evanghelistul, foarte b[tr_n, retras ]n Efes. }n anii 94-95 el este exilat ]n insula Patmos. Aici, ]n st[ri de extaz, prime\te el de la Dumnezeu, prin Iisus Hristos, descoperirea (apocalipsa) unor taine pe care le va consemna ]n cartea menit[ s[ ]ncheie canonul Noului Testament \i, totodat[, s[-i reconforteze pe cre\tinii care vor crede c[, ]n ciuda uria\elor \i devastatoarelor ofensive ale r[ului, binele suprem va triumfa prin Iisus Hristos; ]ntru El se vor bucura at_t cei ce au rezistat ispitelor c[derii, c_t \i cei ce au murit m[rturisindu-\i credin@a.
Scrierea ]i apar@ine genului numit „apocaliptic”, ilustrat ]n principal de profetul Daniel, dar destul de cultivat \i ]n primul secol al erei cre\tine. }n epoc[, ]n@elesul mai exact al cuv_ntului grecesc apokálypsis desemna ac@iunea de a dezv[lui, a da la o parte v[lul care acoper[ tainele lui Dumnezeu. Ca atare, \i Apocalipsa Sf_ntului Ioan, de\i inspirat[, folose\te toate mijloacele \i procedeele genului, precum aproxima@ia (ambiguitatea artistic[), hiperbola (exagerarea, supradimensionarea), fantasticul, pseudonimia (substituirea de nume proprii, rela@ia
