(Eccleziasticul) îl citeaz[ ca pe „cel ce a @inut bine toate c[ile drept[@ii” (49, 10), iar Sfântul Apostol Iacob, în Epistola sa (5, 11) îl d[ drept exemplu de r[bdare. Calendarul ortodox îl serbeaz[ la 6 mai; cel catolic, la 10 mai.
Pe lâng[ marea ei frumuse@e literar[, Cartea lui Iov prezint[ \i un deosebit interes teologic, mai ales prin textele inspirate care arunc[ lumini timpurii asupra perspectivei eshatologice: credin@a în nemurirea sufletului \i putin@a acestuia de a-L vedea pe Dumnezeu; învierea trupului \i o înviere ob\teasc[; omul înviat este una \i aceea\i persoan[ cu cel care a tr[it pe p[mânt. De asemenea, mije\te ideea unui Mântuitor, precum \i aceea a unui martor ceresc, identificat în teologia ortodox[ ca fiind Maica Domnului.
Desigur, întrebarea esen@ial[ (\i, practic, unic[) a c[r@ii: Pentru ce trebuie s[ sufere omul nevinovat? r[mâne f[r[ r[spuns. Iahvé i Se descoper[ eroului drept Dumnezeul Care cople\e\te prin putere \i m[re@ie, dar asupra urletului acestuia p[streaz[ t[cere. Poate c[, pentru vârsta de atunci a în@elegerii umane, ar fi fost \i destul de complicat, deoarece problema nu e deloc simpl[. Rela@ia fapt[-r[splat[ era abordat[ juridic; a\a face Diavolul, a\a fac cei trei prieteni ai eroului. Singur cel de al patrulea, Elihu, avanseaz[ presupunerea c[ suferin@a va fi având \i o func@ie purificatoare. Vor trebui s[ treac[ secole pân[ ce întrebarea va fi pus[ de ucenicii Domnului asupra orbului din na\tere: „Cine a p[c[tuit, el sau p[rin@ii lui, de s’a n[scut orb?” „Nici el n’a p[c[tuit, nici p[rin@ii lui — a fost r[spunsul —, ci pentru ca’ntru el s[ se arate lucrurile lui Dumnezeu” (In 9, 2-3). A\adar, în spatele oric[rei suferin@e inexplicabile \i care, aparent, cade sub inciden@a absurdului, se afl[ ra@iunea ascuns[ a lui Dumnezeu, Care întotdeauna \tie ce face. |i tot
