multor secole, \ubrezirea monoteismului, contaminarea cu practicile idolatre, adoptarea luxului, dezvoltarea corup@iei, ]ncurajarea ]mbog[@irilor nedrepte pe seama s[rmanilor, caren@ele de autoritate ale castei preo@e\ti (ea ]ns[\i autoare a relativismului religios \i abuzului social), toate acestea determin[ perioada de criz[ ]n care Dumnezeu, de altfel pururea veghetor, Se simte ]ndatorat s[ intervin[ energic. A\a se na\te institu@ia profetismului. La urma urmelor, viciile enumerate mai sus erau tot at_tea ]nc[lc[ri ale leg[m_ntului dintre Dumnezeu \i Israel; ]nc[lcarea se cerea sanc@ionat[, dar nu ]naintea unor mustr[ri \i avertismente menite s[ trezeasc[ con\tiin@ele, s[ fac[ poc[in@a posibil[ cu un ceas mai devreme \i s[ evite astfel dezastrele. Rolul acesta, pe c_t de m[re@ pe at_t de ingrat, \i-l asum[, prin voia \i chemarea lui Dumnezeu, profe@ii. |irul lor, ca personaje ale profetismului institu@ional, ]ncepe cu Amos (cca 750) \i se ]ncheie, dup[ aproape opt secole, cu Ioan Botez[torul.
Desigur, profe@i existaser[ \i ]nainte de Amos; cei mai de seam[ fuseser[ magnificul Moise, nelini\titul David, vijeliosul Ilie.
}ndat[ dupa Amos se ridic[, ]n anul 740, Isaia, personalitatea cea mai complex[ a noului curent, dar \i cea mai definitorie pentru ]ns[\i no@iunea de profet.
Dac[, ]n general, dic@ionarele ]l definesc pe ΓÇ₧profetΓÇ¥ (sau, ]n varianta slavon[, ΓÇ₧proorocΓÇ¥) drept persoan[ care reprezint[ voin@a lui Dumnezeu \i este ]nzestrat[ cu capacitatea de a prezice viitorul, e bine s[ se \tie c[, ]n lumina Vechiului Testament, func@ia prevestitoare a profetului, de\i pare cea mai uimitoare \i mai spectaculoas[, nu constituie ]nsu\irea de prim-plan a acestuia. }n esen@[, profetul este con\tiin@a lucid[ \i responsabil[ a poporului s[u
