sunt în întregime poetice; tot poezie con@in p[r@i însemnate din c[r@ile profe@ilor Isaia, Osia, Ioil \i Amos, iar cartea lui Ieremia e pe jum[tate poetic[; nu pot fi ignorate fragmentele lirice din Judec[tori, 1 \i 2 Regi, Ecclesiastul, Iezechiel, Daniel \i Zaharia.
Cât despre Noul Testament, de\i poezia nu abund[, vom re@ine splendidele accente lirice din Evanghelia dup[ Luca: Salutarea Elisabetei („Binecuvântat[ e\ti tu între femei” 1, 42-45), Imnul Sfintei Fecioare Maria („M[re\te, suflete al meu, pe Domnul” 1, 46-55), Rug[ciunea dreptului Simeon („Acum sloboze\te pe robul T[u” 2, 29-32), la care vom ad[uga observa@ia c[ o seam[ dintre înv[@[turile enun@iative ale Mântuitorului sunt structurate pe paralelismul specific al poeziei ebraice.
Art[ poetic[. Aceast[ poezie e departe de a fi rodul unui amatorism mai mult sau mai pu@in izbutit; ea v[de\te o anume \tiin@[ a versifica@iei, deloc lipsit[ de rafinament. Istoricul Iosif Flaviu afirm[ c[ Moise a înv[@at de la Egipteni, printre altele, \i me\te\ugul prozodiei, adic[ pe acela de a-i asigura versului metric[, ritm \i armonie; dup[ el, Cântarea lui Moise din Deuteronom 32 a fost compus[ în hexametri, opinie c[reia i se al[tur[ \i Origen. Despre David se spune c[ a alc[tuit imnuri în trimetri \i pentametri, ceea ce presupune o adev[rat[ m[iestrie.
Zicem „presupune” pentru c[ structurile prozodice ale poeziei ebraice erau foarte departe de ceea ce \tim sau practic[m noi ast[zi în arta poetic[. Rima era inexistent[, iar ritmul, extrem de flexibil, nu se întemeia pe distribuirea silabelor în picioare metrice, nici pe alternan@a dintre silabe vocalice lungi \i scurte, ci printr’un sistem tonal derutant, imposibil de sesizat prin semne grafice, care se transmitea pe cale oral-auditiv[. În Deuteronom 32, 44 ni se spune
