Aceste diferen@e au f[cut ca unele traduceri dup[ Textul Masoretic (BJ, TOB) s[ introduc[ o numerotare dubl[ (începând, bineîn@eles, cu Psalmul 9), cifra din LXX fiind trecut[ în parantez[. Cu toate acestea, edi@ia româneasc[ din 1936, în concordan@[ cu toat[ tradi@ia noastr[ biblic[ de pân[ atunci, p[streaz[ numerotarea Septuagintei; în schimb, edi@ia din 1938 (Radu — Galaction) se men@ine cu fidelitate pe structurile Textului Masoretic. S’au f[cut aici aceste preciz[ri pentru o mai bun[ orientare în sistemul referen@ial, adic[ în trimiterile la locurile paralele.
Autor, autori. Titlul general al C[r@ii Psalmilor este Psaltirea profetului \i regelui David, ceea ce ar însemna c[ întreaga oper[ are un singur autor; a\a credea vechea \coal[ rabinic[ \i de aceea\i p[rere erau chiar câ@iva dintre P[rin@ii \i scriitorii biserice\ti ai primelor patru secole.
Cu toate acestea, atât titlurile originale ale psalmilor cât \i critica textual[ obiectiv[ au ajuns la concluzia c[ nu to@i psalmii sunt ai lui David, dar nici nu pot fi stabilite certitudini asupra paternit[@ii unuia sau altuia dintre cei pu\i la îndoial[. Câ@iva îi sunt atribui@i lui Asaf sau urma\ilor lui, dar Cassiodor, unul dintre cei mai harnici comentatori,