frumoas[ decât în pagina pe care i-o închin[ Studiul Vechiului Testament pentru Institutele Teologice, Bucure\ti, 1983, din care cit[m:
„Pentateuhul este temeiul istoric al întregii religii revelate. F[r[ Pentateuh întreaga ordine dogmatic[ \i moral[, atât a Vechiului cât \i a Noului Testament, este istorice\te neexplicabil[ \i nejustificat[. Întreg Vechiul Testament \i, la rândul s[u, întreg Noul Testament sunt urmarea fireasc[ a celor cuprinse în Pentateuh. Cre\tinismul întemeiat de M_ntuitorul Hristos, istorice\te st[ sau cade cu Pentateuhul. Pe Pentateuh se reazem[ fr[@ietatea popoarelor, n[scute din acela\i str[mo\: Adam. Pe el se reazem[ no@iunea \i ideea r[scump[r[rii \i a R[scump[r[torului. F[r[ c[derea în p[catul str[mo\esc nu are rost r[scump[rarea \i, dac[ nu ne tragem din acela\i str[mo\, r[scump[rarea prin Mesia nu e universal[, deci nici cre\tinismul nu este o lege divin[ pentru toate neamurile. Astfel, înse\i temeliile cre\tinismului sunt compromise dac[ Pentateuhul nu e carte autentic[, sfânt[, inspirat[, cu deplin[ autoritate divin[ \i uman[. Critica Pentateuhului deci e critica credin@ei cre\tine înse\i. De aceea i se d[ Pentateuhului cea mai mare importan@[, atât din partea credincio\ilor, cât \i din partea necredincio\ilor. E terenul pe care se d[ lupta între cele dou[ concep@ii.
Pentateuhul nu este carte istoric[ în sens propriu \i obi\nuit. Autorul lui nu scrie istoria universal[ a omenirii sau a poporului biblic. Pentateuhul nu face nici cosmogonie, nici geogonie. Acestea sunt numai chestiuni atinse pentru justificarea fondului însu\i. Pentateuhul, în realitate, este istoria întemeierii neamului omenesc. Cuprinsul lui principal este «Legea dat[ de Dumnezeu». Aceast[ Lege nu se expune sistematic, nu este a\ezat[ în paragrafe, ca într’un cod de legi, ci este expus[ istoric, în ordinea
