În p[r@ile R[s[ritului a tr[it cândva bogatul, puternicul, neprih[nitul \i dreptul Iov, un adev[rat principe al @inutului Uz, regiune situat[ la hotarul dintre Idumeea \i Arabia.
Binecuvântat de Dumnezeu cu p[mânturi, turme, cirezi, cur@i \i palate, cu o familie numeroas[ \i iubitoare, cu o via@[ tihnit[ \i cump[tat[, cu pre@uirea \i respectul cet[@enilor, cu recuno\tin@a s[racilor pe care-i ajut[ din bel\ug, Iov are toate motivele s[ se cread[ \i s[ fie fericit. Fericirea îns[ I-o datoreaz[ lui Dumnezeu, pe care-L cinste\te \i fa@[ de Care se str[duie\te, zi \i noapte, s[ fie drept \i f[r[ prihan[, cunoscându-I \i împlinindu-I poruncile, aducându-I jertfe atât pentru el, cât \i pentru copiii s[i care, din neb[gare de seam[, vor fi p[c[tuit cumva împotriva Domnului. Iov este omul cu con\tiin@a curat[ \i împ[cat cu Dumnezeul s[u.
Iat[ îns[ c[, din senin, asupra lui Iov se n[pustesc o seam[ de nenorociri ce se rostogolesc una dup[ alta, ca într’o cascad[ ame@itoare: focul \i tâlharii îl lipsesc de turme, cirezi \i herghelii; cei zece copii ai s[i, b[ie@i \i fete, mor de n[prasn[ sub d[râm[turile casei în care se osp[tau. Izbit în tot ce are, Iov g[se\te t[ria de a nu se descump[ni; el nu numai c[ nu-L blesteam[ pe Dumnezeu, a\a cum ar fi f[cut oricare altul, ci, dimpotriv[, Îl binecuvinteaz[, ca pe Unul ce are puterea de a lua ceea ce a dat. Nenorocirile îns[ nu se opresc aici; Iov se pomene\te lovit de o boal[ grea \i impur[, cu trupul plin de bube dezgust[toare, ceea ce-l oblig[ s[ se izoleze de societate \i s[-\i îndure suferin@a undeva în afara cet[@ii, pe o gr[mad[ de gunoi, aproape gol, r[zându-\i puroaiele cu ajutorul unui ciob. Dar, cu toate c[ îns[\i so@ia sa îl îndeamn[ s[-L blesteme pe Dumnezeu, Iov se ab@ine \i de data aceasta.
