În cele din urm[, Dumnezeu rupe t[cerea \i-i vorbe\te lui Iov din mijlocul norului. Rostirea Sa e menit[ s[-i aduc[ aminte omului de propria sa fragilitate \i nimicnicie în raport cu eternitatea \i puternicia Creatorului. Folosind imagini strivitoare, ce se succed[ ca o cascad[ de fulgere, recurgând deseori la un limbaj al ironiei divine \i al verdictului f[r[ replic[, Dumnezeu trece prin fa@a ochilor lui Iov o seam[ de minuni ale crea@iei, precum alc[tuirea lumii, splendoarea zorilor, nem[rginirea m[rii \i a p[mântului, tainele luminii, m[re@ia fenomenelor naturii, frumuse@ea cerului \i a constela@iilor, dar \i ra@iunile ascunse ce zac în comportamentul unor animale ca antilopa (cerboaica), asinul s[lbatic, stru@ul, calul dresat pentru r[zboi. Cople\it, lui Iov nu-i mai r[mâne decât s[-\i duc[ degetul la buze, dar Atotputernicul îi mai pune în fa@[ dou[ dintre f[pturile Sale redutabile, Hipopotamul \i Leviatanul, înf[@i\ate cu o mare încreng[tur[ de am[nunte, menite s[-i demonstreze omului c[ el, dac[ nu are acces nici la cunoa\terea creaturii, cu atât mai pu@in va avea acces la cunoa\terea Creatorului. Iov se resemneaz[; el recunoa\te atotputernicia discre@ionar[ a Dumnezeului s[u, pe Care mai înainte doar Îl auzise, dar pe Care acum L-a \i v[zut. La rândul S[u, Dumnezeu îi mustr[ pe cei trei interlocutori ai lui Iov pentru superficialitatea m[rturiei lor \i-l laud[ pe erou pentru cutezan@a de a-\i fi rostit adev[rurile, chiar cu riscul, zicem noi, de a fi dep[\it hotarul atât de sub@ire dintre revolt[ \i blasfemie. Ca urmare, el va fi repus în drepturile sale depline, va redeveni s[n[tos, î\i va redobândi averile \i familia \i va tr[i lini\tit pân[ la adânci b[trâne@e.
Iov îns[ va muri f[r[ s[ \tie — nici el, nici prietenii s[i — c[ episodul nenorocirilor sale, oricât
