nobilimea lui Iuda, din chiar neamul regesc al acestuia, afirma@ie ce nu poate fi dovedit[ ΓÇö dar nici infirmat[, de vreme ce profetul vorbea cu regele ca de la egal la egal. Oricum, el apar@inea elitei ierusalimitene, iar opera sa ]l prezint[, f[r[ nici un dubiu, drept un om foarte cultivat, a c[rui pan[ e deprins[ cu literatura, ]ndeosebi cu poezia; paginile sale, cele mai multe, sunt ale unui mare scriitor. Mai \tim c[ era c[s[torit \i c[ avea copii, ceea ce nu l-a ]mpiedicat s[ r[spund[ chem[rii lui Dumnezeu \i s[ devin[ o personalitate public[ de prim rang, cu o imens[ autoritate asupra contemporanilor, de-a lungul domniei a nu mai pu@in de patru regi: Ozia, Iotam, Ahaz \i Iezechia.
Chemarea profetului are loc ]n anul mor@ii lui Ozia. Iotam are o domnie scurt[ \i nesemnificativ[. Confrunt[rile ]ncep odat[ cu domnia lui Ahaz, la vremea c_nd imperiul asirian, condus de impetuosul Tiglatfalasar, cucere\te @[rile dinspre Mediterana, cu inten@ia v[dit[ de a-\i face loc spre Egipt. Acum principala problem[ a regatului Iuda este aceea a unei politici externe salvatoare. Isaia militeaz[ pentru o politic[ de echilibru, neangajat[, vecin[ cu neutralitatea, \tiut fiind c[ alian@a cu o mare putere atrage reac@ia celeilalte; dup[ el, singura alian@[ valabil[ trebuie s[ r[m_n[ aceea cu Domnul, ]n toate implica@iile ei religioase \i morale. Regele ]ns[ e de alt[ p[rere \i ]nclin[ balan@a spre Asiria, dar ]n loc s[ c_\tige un aliat se pomene\te cu un st[p_n; Tiglatfalasar preface regatul de nord (Israel) ]n stat vasal, iar pe Ahaz ]l cheam[ ]n Damasc, cetate proasp[t cucerit[, s[ i se ]nchine.
Iezechia, fiul \i urma\ul lui Ahaz, se orienteaz[ spre Egipt. Isaia se opune, suveranul persevereaz[, mi\c[rile sunt urm[rite, de-a lungul anilor, de c[tre regii asirieni Salmanasar, Sargon \i Senaherib, p_n[ ce, ]n ciuda tuturor avertismentelor, Ierusalimul
